Cand ai impresia ca ai gasit un om perfect, cel mai bine ar fii sa dai totul de la inceput pe slow motion, pentru ca sigur ai grsit undeva.Ceva ai scapat.
Cred ca oamenii in general au ceva ce mostenesc unul de la altul, acel ceva se poate numi lipsa de respect si minciuna.Am 19 ani si m-am convins ca nu exista oameni buni, exista oameni mincinosi si foarte perversi.Cand spun oameni normal ca exclud familia, sau cel putin familia mea.La sfrasit nu stiu ce este mai bine sa faci, razbunare sau indiferenta? Razbunarea doare, indiferenta si mai tare.
Stau pe pat si pe spate simt cum firicele de transpiratie curg...hmmm nu e de la caldura, sigur sunt prea nervos.Am observat ca doar cand sunt nervos scriu, poate mi-am gasit leacul.Oricum e mai bine decat cum face vara mea, sparge sau tranteste.Deci stau pe pat si incerc sa fiu foarte natural.Cred ca am reusit.Cel putin asta sper.Mii de ganduri imi trec prin minte, nu am cum sa le scriu, ca tare as vrea sa stiti ce simte un copil prost:D.
Am o idee, o sa-mi fac un tort si o sa suflu in lumanari, poate m-i se va implini dorinta de a fii ca inainte, totul era perfect...pana cand m-am nascut...
joi, 23 iulie 2009
miercuri, 15 iulie 2009
EVADAREA DIN REALITATE
Iarasi este ora 2 si eu nu pot sa dorm, acuma nu e din cauza caldurii, ci mai degraba din cauza gandurilor care imi survoleaza mintea.Cred ca m-am obisnuit ca in fiecare seara sa stau ore in sir si sa ma gandesc la viata mea.Am probleme si cu banii, cred ca asta este principalul motiv, dar nu neglijez nici partea mai sensibila...inima...iubirea.
Cand am inteles ca inseamna a iubii, credeam atunci ca este cel mai frumos lucru ce se mai poate intampla unui om, acum nu mai sunt de aceeasi parere...trist...cum un lucru atat de frumos poate aduce atata suferinta.
De curand prietena mea, care-mi este si vecina a aflat ca are cancer...a fost o lovitura grea pentru toti din grup...iar eu am inceput sa-i povestesc de ,,necazul" meu, stiu ca a fost inutil sa o intreb pe ea:,,de ce eu?"
Partea buna din toata povestea mea este ca iubesc, partea proasta este ca nu sunt iubit, iar daca ar fii o parte de mijloc aceea ar fii ca inca astept, nu stiu cat, dar astept.
Acum sunt foarte confuz, nu stiu ce sa mai cred, sa cred ca fiecare avem o stea pe cer sau sa cred ca tu iti faci destinul cu mana ta...greu...stiu ca o sa dau gres dar nu ma las, stiu ca o sa cad, dar o sa ma ridic o sa ma sterg de praf o sa afisez un zambet chiar daca ii fals si o sa merg mai departe.
O sa merg pana unde am drum liber, mai departe nu stiu ce o sa fac, nu cred ca zambetul fals ma va ajuta.
Dar acuma cred ca stiu ce trebuie facut, o sa incep o viata noua, chiar asta am sa fac...o sa fiu cat se poate de fals cu cei din jur chiar si cu mine si voi incerca sa uit tot...sper sa reusesc.
Cand am inteles ca inseamna a iubii, credeam atunci ca este cel mai frumos lucru ce se mai poate intampla unui om, acum nu mai sunt de aceeasi parere...trist...cum un lucru atat de frumos poate aduce atata suferinta.
De curand prietena mea, care-mi este si vecina a aflat ca are cancer...a fost o lovitura grea pentru toti din grup...iar eu am inceput sa-i povestesc de ,,necazul" meu, stiu ca a fost inutil sa o intreb pe ea:,,de ce eu?"
Partea buna din toata povestea mea este ca iubesc, partea proasta este ca nu sunt iubit, iar daca ar fii o parte de mijloc aceea ar fii ca inca astept, nu stiu cat, dar astept.
Acum sunt foarte confuz, nu stiu ce sa mai cred, sa cred ca fiecare avem o stea pe cer sau sa cred ca tu iti faci destinul cu mana ta...greu...stiu ca o sa dau gres dar nu ma las, stiu ca o sa cad, dar o sa ma ridic o sa ma sterg de praf o sa afisez un zambet chiar daca ii fals si o sa merg mai departe.
O sa merg pana unde am drum liber, mai departe nu stiu ce o sa fac, nu cred ca zambetul fals ma va ajuta.
Dar acuma cred ca stiu ce trebuie facut, o sa incep o viata noua, chiar asta am sa fac...o sa fiu cat se poate de fals cu cei din jur chiar si cu mine si voi incerca sa uit tot...sper sa reusesc.
marți, 7 iulie 2009
TIMP INCOTRO MERGI?
Ii ora 2 noaptea si eu nu am somn, poate si caldura ii de vina.In timp ce ma rostogoleam dintr-o parte in alta a patului multe chestii mi-au trecut prin minte, cele mai multe legate de copilaria mea.Multumesc lui Dumnezeu si parintilor mei ca am avut o copilarie foarte frumoasa.Ceea ce regret este ca mi-am cunoscut tatal abea la 2 ani, dar na am compesat dupa...:D.
Cand aveam o varsta mai maricica asa, o puneam pe mama sa-mi povesteasca cum m-am nascut, normal ca m-a adus barza si na tot tacamul ce cred ca-l stiti si voi, dar eu eram foarte curios de prima mea zi, apoi mama imi tot spunea ca eu eram foarte cuminte cand eram mic.Noi stand la sat mama avea foarte mult de lucru si aveam la strada un prun(acum nu mai e:() si imi punea o patura ceva la umbra si imi spunea sa stau acolo, ma credeti ca nu ma miscam de acolo?
Nu ma misacm pana nu venea mama sa ma ridice de acolo.O alta chestie foarte interesanta este ca eu aveam obiceiul sa mananc pamant, da, nu stiu de ce, dar cand aveam ocazia o faceam.
Imi amintesc ca imi placea foarte mult sa stau in gradina bisericii, ma simteam atat de bine acolo.Ma duceam cu sora mea Ramona, ea canta in corul bisericii si eu stateam in gradina.Pot sa zic ca pana la varsta de vreo 6-7 ani am fost crescut ca-n eprubeta, pentru ca nu m-au lasat sa fac gradinita cu ceilalti copii, am facut-o acasa, dar mie mi-a placut si asa, chiar daca ma mai ascundeam prin pod sau in boxa la porci:))
O data, m-am ascuns in fan de vara mea, eram la balta nu era foarte departe de noi, si ne-am pus sa vedem care trece apa, eu normal ca nu am trecut si am picat in apa, am fugit direct acasa si m-am ascuns in fan sa nu ma vada vara mea.Imi doream foarte mult sa fiu vrajitor, chiar si acuma mai am o foaie din caiet in care am scris:,, la varsta de 16 ani o sa fiu vrajitor" eram prin clasa a 4, dar sa nu credti ca mi-am revenit, la 16 ani am sters 16 si am scris 18=)).
Ma uitam cu atata daruire la desene animate, eu ma uitam la desene doar pe tvr 2 ca restu nu prindeam noi atunci, mai ales ca eram la sat, dar faza proasta e ca noi stam cam departe de la scoala si trebuia sa fug pana acasa sa prin desenele, erau alea cu Songoku sau nu mai stiu exact.
Mda, pe la 8-9 ani m-am sarutat si cu un baiat, da ii adevarat, era de-o varsta cu mine, ne jucam intr-o casa parasita, si ne-am sarutat...asta e!:))
Acuma cand ii aduc aminte, ma ia la fuga tot satul:))
Prima zi de scoala nu o tin minte, tin minte cand a venit mama acasa si mia zis ca m-a inscris la scoala, eram foarte fericit, nu ca acuma nu as fii:D.
Imi placea foarte mult sa dansez, stateam ore in sir in oglinda si dansam, iar mai ales vara cand mama se mai odihnea, eu tot dansam dar cu castile in urechii.
Stau acuma si privesc prezentul, parca a inceput sa fie cam tot mai negru si mai plictisit, pentru unii, pentru mine ii acelas, poate ca inca is copil, nu am sters inca 18-le de pe foaie, dar dupa ce scriu aici, o s-o fac...am inca speranta...sper la mai bine...sper sa nu-mi pierd copilaria, de aceea stau si ma intreb
TIMP INCOTRO MERGI?
Cand aveam o varsta mai maricica asa, o puneam pe mama sa-mi povesteasca cum m-am nascut, normal ca m-a adus barza si na tot tacamul ce cred ca-l stiti si voi, dar eu eram foarte curios de prima mea zi, apoi mama imi tot spunea ca eu eram foarte cuminte cand eram mic.Noi stand la sat mama avea foarte mult de lucru si aveam la strada un prun(acum nu mai e:() si imi punea o patura ceva la umbra si imi spunea sa stau acolo, ma credeti ca nu ma miscam de acolo?
Nu ma misacm pana nu venea mama sa ma ridice de acolo.O alta chestie foarte interesanta este ca eu aveam obiceiul sa mananc pamant, da, nu stiu de ce, dar cand aveam ocazia o faceam.
Imi amintesc ca imi placea foarte mult sa stau in gradina bisericii, ma simteam atat de bine acolo.Ma duceam cu sora mea Ramona, ea canta in corul bisericii si eu stateam in gradina.Pot sa zic ca pana la varsta de vreo 6-7 ani am fost crescut ca-n eprubeta, pentru ca nu m-au lasat sa fac gradinita cu ceilalti copii, am facut-o acasa, dar mie mi-a placut si asa, chiar daca ma mai ascundeam prin pod sau in boxa la porci:))
O data, m-am ascuns in fan de vara mea, eram la balta nu era foarte departe de noi, si ne-am pus sa vedem care trece apa, eu normal ca nu am trecut si am picat in apa, am fugit direct acasa si m-am ascuns in fan sa nu ma vada vara mea.Imi doream foarte mult sa fiu vrajitor, chiar si acuma mai am o foaie din caiet in care am scris:,, la varsta de 16 ani o sa fiu vrajitor" eram prin clasa a 4, dar sa nu credti ca mi-am revenit, la 16 ani am sters 16 si am scris 18=)).
Ma uitam cu atata daruire la desene animate, eu ma uitam la desene doar pe tvr 2 ca restu nu prindeam noi atunci, mai ales ca eram la sat, dar faza proasta e ca noi stam cam departe de la scoala si trebuia sa fug pana acasa sa prin desenele, erau alea cu Songoku sau nu mai stiu exact.
Mda, pe la 8-9 ani m-am sarutat si cu un baiat, da ii adevarat, era de-o varsta cu mine, ne jucam intr-o casa parasita, si ne-am sarutat...asta e!:))
Acuma cand ii aduc aminte, ma ia la fuga tot satul:))
Prima zi de scoala nu o tin minte, tin minte cand a venit mama acasa si mia zis ca m-a inscris la scoala, eram foarte fericit, nu ca acuma nu as fii:D.
Imi placea foarte mult sa dansez, stateam ore in sir in oglinda si dansam, iar mai ales vara cand mama se mai odihnea, eu tot dansam dar cu castile in urechii.
Stau acuma si privesc prezentul, parca a inceput sa fie cam tot mai negru si mai plictisit, pentru unii, pentru mine ii acelas, poate ca inca is copil, nu am sters inca 18-le de pe foaie, dar dupa ce scriu aici, o s-o fac...am inca speranta...sper la mai bine...sper sa nu-mi pierd copilaria, de aceea stau si ma intreb
TIMP INCOTRO MERGI?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)